Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici, 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889) este considerat cel mai important poet român. Copilăria și-o petrece la Botoșani și Ipotești, iar studiile primare le urmează la Cernăuți. La școala ortodoxă orientală se remarcă la limba română, având profesori precum Ioan G. Sbiera. Din 1863 renunță la cursuri, deși avea rezultate foarte bune, și lucrează o vreme la Botoșani, apoi ca îngrijitor al bibliotecii lui Aron Pumnul.
În ianuarie 1866, la moartea lui Pumnul, publică poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, iar la 25 februarie debutează în revista Familia cu „De-aș avea”. Aici i se fixează numele „Eminescu”. În următorii ani trimite mai multe poezii și articole, impunându-se în mediul literar.
Între 1877 și 1883 activează ca jurnalist la cotidianul Timpul, unde este și redactor-șef. Scrie articole politice și culturale, dar munca intensă îl împinge spre epuizare. În plan personal, relația cu Veronica Micle marchează puternic atât viața lui, cât și creația literară.
Mihai Eminescu rămâne o figură centrală a culturii române, cu o operă care continuă să fie citită și astăzi.
Pentru o prezentare amplă, vezi Mihai Eminescu – Viața și opera celebrului poet român.
Literatura clasică 